Fără titlu


  Am scris pe facebook şi am zis că nu strică să rămână şi aici. 🙂
  Motivul pentru care mi-am făcut cont pe facebook, nu este vreun motiv de laudă pentru mine, dar oamenii cu care am luat contact aici, virtual desigur, sunt – mulţi dintre ei – de toată lauda şi sunt mândru de mine măcar pentru faptul că am ales drumul spre aceşti oameni minunaţi. Da, îmi sunt dragi … şi oricine îi ia în batjocură, oricât de prieten mi-ar fi, reuşeşte doar să-şi strice imaginea în ochii şi în sufletul meu. Nu-s demn de prietenia tuturor, dar încerc să mă ridic la înălţimea cerinţelor acestora. Poate nu reuşesc întotdeauna, dar sunt împăcat cu faptul că măcar încerc.
  Un domn minunat, de la care mulţi dintre noi am avea câte ceva de învăţat, este domnul profesor Constantin Voinescu. Am riscat mult când am apăsat butonul “add friend”, căci ştiam că-mi va fi greu să mai postez aici aşa cum obişnuiam să postez odinioară, căci domnul profesor este unul dintre românii care arată respect deosebit limbii române, corectând subtil multe derapaje de la scrierea şi rostirea corectă a limbii care defineşte acest popor. M-am regăsit de multe ori în postările domnului profesor, pentru că doar aici am mai găsit oameni care să mă îndemne să-mi respect limba, societatea noastră ducând lipsă – acolo unde ar trebui şi ar conta – de oameni care să ne îndemne la respect pentru minunata limbă a românilor. Niciodată nu am scris postări pentru like-uri, dar un like primit de la o persoană căreia îi porţi un respect deosebit, face cât toate like-urile din lume … şi, da, după astfel de like-uri chiar am tânjit.
  În finalul editorialului scris în ultimul număr al revistei “Oltart” – revistă pe care domnul profesor a binevoit să mi-o trimită de mai multe ori – domnul profesor Voinescu scrie aşa:
“De la Macarie de atunci, ieromonahul, de pe unde o fi fiind venirea lui, am deprins tipărirea cărților, iar de la Miron Costin – cititul, căci prinde a zice: Nu este alta mai frumoasă şi mai de folos în toată viaţa omului zăbavă decât cetitul cărţilor.”
  După cum reiese din multe postări agăţate aici de mine, relaţia mea cu religiile s-a cam răcit. Nu-i motiv de mândrie, ci e doar o consecinţă a ceea ce produc unele religii în prezent. Am ales să rămân cu o divinitate imaginată de neuronii mei şi cu valori etice şi morale pe care le deprind de la oamenii care contează pentru mine. Relaţia mea cu religia în care am fost botezat se reduce doar la respect … pe care voi continua să-l arăt graţie rolului jucat în trecutul poporului nostru, căci, după cum scrie şi domnul profesor în editorial, religia a fost cândva un pilon important al emancipării societăţii noastre.
  Biserica Ortodoxă, căci ortodox am fost botezat, a uitat sau nu mai ştie să fie ce a fost odinioară. A uitat să fie acolo unde poporul are nevoie de ea … şi e trist. B.O.R. este condusă de nişte mutre triste, nedemne de importanţa pe care a avut-o ortodoxia în viaţa poporului, nişte trişti incapabili să readucă religia acolo unde îi este locul. Nu luptă nimeni împotriva lor, nimeni nu-şi doreşte să-i denigreze, ci singuri au înlocuit aghiasma cu urină şi tămâia cu excremente. Sunt, normal, ca peste tot, şi oameni care ştiu să facă din meseria lor o artă, oameni care înţeleg progresul şi înţeleg să meargă în pas cu el, dar nu sunt acolo unde trebuie, unde contează.
  B.O.R. nu mai ştie să fie lângă popor în momentele de restrişte, chiar dacă odinioară era confundată cu sufletul acestuia. Majoritatea românilor este ortodoxă, oameni care încă mai merg la biserici şi care încă mai cred în valorile religiei, care încă mai văd religia strămoşească drept sufletul naţiunii, iar când biserica nu le este alături în astfel de momente, oamenii au sufletul sfâşiat.
  Nicio religie şi niciun om nu va putea să se opună evoluţiei umanoizilor, căci omul o are scrisă în ADN şi ce e scris acolo, nu mai poate fi şters.

Sic transit gloria mundi


Mi s-a făcut de blogăreală, aşa că scriu,deşi n-aş mai fi vrut!

Trei timişoreni au vrut să spele onoarea Ardealului, demonstrând, cu toate că nu era nevoie, că violul s-a născut odată cu omul şi nu e vreo invenţie vasluiană, fiind creaţie divină va să zică .

Nu ştiu de ce au explodat în mass-media cazurile astea de viol, dar mie îmi miroase a conspiraţie. Nu că nu ar fi adevărate violurile sau că nu le-aş condamna, dar prea încep să iasă multe la iveală, în timp ce ani de-a rândul multe se stingeau prin localităţile unde aveau loc sau, în cazuri fericite, unele aveau parte de câte o ştire rătăcită prin ziare locale, în timp ce foarte puţine răzbeau până la marile trusturi media.

Şi nu înţeleg de ce s-a iscat atâta ură pe frumoşii vasluieni. Când spun frumoşi nu mă refer la violatori ,ci la ceilalţi locuitori ai judeţului moldovean. Gugăl vă poate demonstra că violuri au loc anual în toate judeţele ţării noastre .Nu pun linkuri cu violuri, că nu doare pe nimeni degeţelul să caute pe internet .

La nivel mondial acelaşi înternet ne dezvăluie că mari state civilizate ale lumii au probleme mult mai mari în ceea ce priveşte violul ( http://www.wonderslist.com/10-countries-highest-rape-crime/ , https://en.wikipedia.org/wiki/Rape_statistics ) .

Nu-s sociolog sau doctor în violuri să caut motivele care duc la viol şi nici posibile remedii pentru minţile celor care recurg la astfel de atrocităţi, dar sunt sigur că dacă s-ar dori reducerea numărului acestora, s-ar găsi minţi luminate să o facă .

Treaba e că, pe nesimţite, s-a reuşit cumva îndepărtarea atenţiei de la marile probleme ale societăţii noastre, ori violul este doar un efect al marilor probleme. Tare mi-e că micile infracţiuni vor duce la implementarea în mintea cetăţenilor necesităţii unui nou cod penal sau a unei legi ori vreo modificare ceva, prin care marii infractori să facă puțină “ordine” printre legile care le-au adus atâtea probleme.

Şi dacă tot am zis să mai postez pe blog, să mai vorbim şi de alte evenimente petrecute în lumea dâmboviţeană.

Cred că aţi vizionat Nightcrawler, pentru că eu am impresia că Dan Gilroy s-a cam inspirat din viaţa mass-mediei româneşti … nu că prin alte părţi ar fi altfel .

Am auzit toţi despre Măruţă şi nesimţirea lui, ceea ce nu ştiu mulţi este că românii sunt atât de dobitoci încât consideră că nepedepsirea lui Măruţă( violatorul) de CNA este o măsură corectă , vezi aici .

La Antena 3 am văzut şi prima “declaraţie publică” a lui Gabriel Cotabiţă (poate a mai fost difuzată şi pe alte canale ,dar eu acolo am zărit-o ), după nedorita călătorie în lumea dintre lumi, care a sunat cam aşa: “Nu se vede !” .Omul, abia întors din Purgatoriu, se plimba cu una dintre fiice pe un trotuar din apropierea domiciliului, la lăsarea serii, când temperatura permite unui pui de Lazăr să se plimbe liniştit, evitând o eventuală revedere cu stihiile dintre lumi. Ca din Iad, le apare în faţă un pui de drac deghizat în paparazzo, mormăind întrebări de hepilică către cei doi .Cotabiţă, până să fie lovit de umbra morţii, era invizibil pentru presa noastră, dar moartea l-a readus la viaţă .Ce ţi-e şi cu moartea asta … ori te seacă de viaţă definitiv, ori te revigorează cu energie la care nu ai mai fi crezut că poţi avea acces .

Aş mai scrie despre cultura românească, despre care mulţi cred că e la pământ, însă doar ignoranţa îi face să fie într-o gravă eroare. Cultura noastră e vie, e minunată, însă trebuie căutată. Dacă un preşedinte are parte la lansarea unei cărţi (cu valoare culturală insignifiantă) de sute de oameni, ei bine, un om de cultură adevărat abia îşi poate aduna câţiva prieteni la o lansare de carte muncită, carte care peste ani va lăsa urme adânci în cultura naţională.

Aici, pe Pământ, viaţa se desfăşoară în lumi paralele, fără ca oamenii care contează să caute liantul pentru a lega societatea asta bolnavă. Bogaţii trăiesc în lumea lor, orice intrus fiind rapid eliminat. Oamenii de cultură trăiesc în lumea lor, intruşii fiind periaţi şi marginalizaţi, fără a li se da prea multe şanse .Nici măcar cei care vor să facă legătura între aceste lumi nu sunt văzuţi cu ochi buni.

Atunci cum, cum să mai reuşească societatea să se salveze ?

Mergem înainte în lumi paralele ?

Ţara Dragonului Roz


De Dragonul Roşu a aflat toată ţara,dar ,cu siguranţă,nu toţi ştim de existenţa Dragonului Roz.
Da,Dragonul Roşu a făcut un puişor,unul mic şi rozaliu.Dacă mă întrebaţi pe mine,este chiar hidos,întrecând în hodoşenie părintele roşcovan.
Pe-ăsta mic îl veţi afla în ograda lui Vanghelie,pe calea 13 Septembrie,aproape de intersecţia cu strada Progresului (dă ce dracu s-o mai numi strada Progresului,nu pot să înţeleg).
Nu ştiu ce mascul feroce şi-a încercat potenţa cu asiaticul Dragon Roşu,că nu prea i-a ieşit demonstraţia de forţă…cum dracu,din falnicul dragon roşu şi potentul dragon anonim,să rezulte un anemic dragor roz.Puteau să se iubească mai mult,să coloreze puradelul în mai impunătoarea culoare maro sau măcar gri.Atât au putut,atât au scos.
Destul de neinspirată a fost şi mămica asiatică ,atunci când a ales locaţia cuibuşorului.Parcă o văd,fâlfâind din aripi,cu oul gata să iasă,zburând deasupra metropolei europene care înfrumuseţează şi îmbogăţeşte trainicul râu ce o străbate,în căutarea unui loc propice pentru a-şi depune rodul iubirii cu masculul potent.Şi tot zburând,nehotărâtă,salvarea i-a venit de la un omuleţ micuţ,cu capul mare,care ,aflându-i arzătoarea problemă,a dat un sârci pe goagăl,dar ,tehnologia având multe secrete pentru el,a ales să caute prin dosarele primăriei unde este bulibaşă de vreo 2-3 mandate.Asta mic,Marean al Oanei lu’ Mizil,găsind locşorul pentru cuib,ajunse-ntr-un suflet şi marcă locul pentru aterizarea mămicii roşii.
Ateriză,într-un final,purtătoarea oului,dar cam stâmbă din nas.Locul găsit de Marean era destul de periculos pentru puradelul ce urma să eclozeze.Destul de insalubru.Un schelet dintr-o clădire comunistă,unde pe vremuri cred că se producea ceva.Era populată şi de multe fiinţe dăunătoare,homleşi li se mai spune,care-şi încropiseră un cuib chiar în viitorul cuib de dragon.Aşa nu se poate!În câteva zile,homleşii au dispărut.Nu ştiu unde…poate într-un adăpost construit de prea-fericitul Daniel,că tot am auzit vuind prin popor cum că biserica a băgat mulţi bani în fier şi beton.Da,poate i-a salvat biserica,că Marean nu cred că s-a sinchisit.Uf,ce uşurare…
Mama dragon putea să răsufle ,şi ea ,uşurată.Puiul putea să eclozeze în siguranţă.
Nu peste mult timp,puiul a spart cochilia,scoţând capuţul în lumea comerţului înfloritor din ţara aleasă de tatăl potent.Potent,dar cam zgârciob cu fiul roz.Apucându-se să-i clădescă o casă proaspătului fiu,a ales ca materiale de construcţie nişte containere.Ăl mic,nu zise nici câr,nici mâr,ci acceptă noua căsuţă,gândindu-se că atunci când va creşte îi va arăta el potentului zgârciob cum se construieşte o casă.
I-a fost greu rozaliului.Lumea râdea de el.Păi,cine mai văzuse un dragon roz? Cine mai văzuse o casă de dragon clădită din containere?
Însă nu se dă bătut! Are marea şansă de a se fi născut într-o ţară de comercianţi orbi sau orbiţi.O ţară de paznici şi de comercianţi!
Va reuşi,micuţul roz!

Videoclipul conţine expresii vulgare!

Scrisoare către fratele meu


Îţi scriu aici pentru că, nici tu,dar nici eu,nu ne pricepem la discuţii despre viaţă.Tu nu ştii să asculţi ,iar eu nu sunt expert în vorbe spuse.Sper ca vorba scrisă să fie pe măsura durerii ce-o am în suflet,iar tu să o primeşti mai bine aşa.

Cu riscul de a te supăra ,pentru că o fac public,cu riscul de a o supăra pe mama sau frumoasele-mi surioare,consider că această încercare de a mă face înţeles trebuie acceptată şi vreau să citeşti tot ce voi scrie, cu sufletul şi mintea deschise,pentru că mă doare enorm să ştiu că suferi,odată cu tine suferind şi familia ce ţi-ai făcut-o,dar şi  cei care te-au crescut şi alături de care ai crescut.

Eu încă am mare încredere în tine,pentru că ,orice ai crede, te iubesc şi vreau să te ştiu bine,vesel,sănătos,viu. Citeşte de oricâte ori e nevoie,de oricâte ori simţi că soarta te doboară.Am crescut sub acelaşi acoperiş,cu aceleaşi greutăţi.Nimic din trecutul tău nu mi-e străin şi atâta timp cât pe mine nu m-a doborât,nici pe tine nu trebuie să te doboare,pentru că tu eşti mult mai puternic decât mine,mult mai curajos.Să nu te compari cu altcineva,să nu iei în seamă atunci când o gură te critică comparându-te cu fraţii tăi sau cu altcineva.Tu eşti unic,tu eşti tu şi asta te face special.

În momentul când ai ales să-ţi faci o familie,trebuie să lupţi pentru ea,să te zbaţi,dar toate să le faci cu mintea limpede.Creierul trebuie să gândească liber,nu plutind în derivă ,împins de aburii alcoolului.Alcoolul nu te face mai puternic,nu te face să uiţi urâtul din trecut,nu te face mai respectat.Alcoolul e nimicitor,atunci când îl laşi să pună stăpânire pe tine.Alcoolul scoate la iveală tot ce-i mai urât în om,atunci când e consumat peste măsură.

Mă bucur enorm că familia  s-a mărit cu încă un membru,dar bucuria nu e deplină .Atâta timp cât nu vei realiza că trebuie să te schimbi ,spre binele tău,dar mai ales spre binele fetiţelor tale,nu voi putea spune vreodată că sunt pe deplin fericit.

Familia ta nu înseamnă prietenii de pahar,ci soţia şi copiii tăi!Fetele tale sunt cele pentru care trebuie să-ţi consumi viaţa,toţi ceilaţi fiind pe plan secundar.

Nu te mai lăsa bântuit de fantomele trecutului ,ci învaţă din greşelile “fantomelor” . Dacă-ţi baţi joc de viaţa asta,apăi să ştii că ea se va răzbuna şi nu vei fi singurul lovit…

Treci peste încăpăţânarea ta,peste orgolilul care nu prea te ajută şi ascultă sfaturile care te pot duce pe un drum bun.

Crezi că viaţa mea e prea frumoasă,crezi că surorile tale îşi duc viaţa într-un paradis? Ei bine,nu e aşa! Toţi avem probleme care oricând ne pot doborî. Dacă alături de greutăţile care ne lovesc punem alcool din belşug,devenim noi fantome,iar fantomele trecutului devin adevăraţi monştri.

Am încredere că vei avea puterea să fii bărbatul de care are nevoie soţia ta,să fii tatăl de care au nevoie copiii tăi!

Inocularea urâtului


Dacă am fost ursiţi să deschidem ochii pe bolovanul ăsta spaţial,de ce n-am încerca să ne ridicăm la înălţimea minunii din colţul nostru de univers ?
Hm,şi totuşi, nici existenţa bolovanului spaţial nu-i tocmai edenică,dar parcă stihiile nu-s atât de numeroase cum e urâtul printre oameni,dar,la fel de adevărat este că, intensitatea persecuţiei la care e supus frumosul bolovan albastru prin stihiile năpraznice ale nemilosului univers n-are egal printre urâţii umanozi 🙂 .
Of,nu ştiu unde-i urâtul mai urât,la al universului “bulgăre de humă” sau la al pământului “bulgăre de humă” ori poate sunt într-un echilibru,iar urâtul din noi s-a născut odată cu universul şi nu cred că-i chip să-l abolim.

Scrisoare către Arthur James Arnot


Scrisoare către Arthur James Arnot

Spre ruşinea mea, până astăzi nu am ştiut de existenţa dumneavoastră şi, sincer, mi-aş fi dorit să aflu în alte circumstanţe. Eh, dacă aşa a fost să fie, o să vă spun ce am pe suflet, chiar dacă scrisoarea-mi e tardivă, căci cea cu coasa a hotărât să vă răpească înainte ca distinşii-vă neuroni să mai scornească o altă minune a progresului, deşi nu cred că mai erau aşa activi la anii trecerii în lumea celor care nu se mai întorc.
Prin urmare, cu respectul cuvenit unui mare inventator, ţin să vă mulţumesc în numele tuturor semenilor care au vecini obsedaţi de prea-utila-vă invenţie cu care ne-aţi binecuvântat şi să vă urez ca, acolo unde aţi ajuns pentru odihna veşnică, să aveţi parte de liniştea cu care suntem noi, cei încă neodihniţi, binecuvântaţi de vecinii noştri veşnic nemulţumiţi de cămăruţele în care-şi trăiesc existenţa efemeră.
Nu neg utilitatea invenţiei, dar, stimabile, puteaţi s-o scoateţi la iveală pe lumea cealaltă, deşi sunt sigur că ar fi inventat-o altul şi nu aţi fi fost dumneavoastră cel înjurat de milioane de tâmpiţi (ca mine) , dornici de linişte în lumea neliniştii.Sunt mâhnit şi pe greu încercaţii aborigeni australieni , pe motiv că niciun bumerag de-al lor nu şi-a avut ca ţintă rotunda-vă calotă craniană ce adăpostea neuronii aducători de zbucium pentru alţi neuroni, mai puţini şi mai leneşi, dar dornici de linişte.
Cu stimă, al dumneavoastră înjurător!
p.s. :fuck your electric drill

Înmulţiţi-vă !!!


https://www.facebook.com/photo.php?fbid=10151293038228739&set=a.10151289529583739.497748.663593738&type=3&theater

Foto: Sorin Onişor

 

Cică nişte minţi luminate din birourile ONU au făcut un studiu privind evoluţia populaţiei la nivel global, studiu care i-a pus pe gânduri pe pupăcioşii lui Felix,chiar şi pe preşedintele frumoşilor daci.
Păi, să analizăm o ţâră mersul natalităţii pe meleagurile dacilor:
-nu ştiu cum a fost înainte de comunism,dar pe vremea roşiilor devenise o datorie să împuiezi, căci ţara trebuia să aibă multe braţe muncitoare şi multe arme să o apere, că aşa era modelul chinezesc…avem ca dovadă şi vestiţii decreţei.
-apoi, pe vremea lui Ilici, a fost o perioadă confuză şi sângeroasă.Am fost obligaţi să închidem fabricile pentru a face loc produselor venite din vest, pentru a face loc investitorilor vestului, că aşa zice capitalismul, nu poţi fi miezul lumii, doar să exporţi, fără să simţi şi gustul produselor din alte locuri ale globului…doar că ,ceea ce noi am închis ,nu poate fi pus pe picior de egalitate cu ce au deschis vesticii pe pământul nostru.
-în  anii ce au urmat domniei săngeroase a lui Ilici, s-a continuat instaurarea capitalismului ,nemilos cu tot ce a produs comunismul.
De ce să îndemni poporul să se înmulţească iraţional, când capitalismul şi evoluţia nu le oferă tuturor şansa unei vieţi decente?
Automatizarea multor domenii de activitate a furat din şansele de a avea un trai decent, dar e normal, ăsta-i progresul…dar de ce dracu baţi lumea la cap să scoată puradei pe bandă rulantă, când tu nu le oferi şanse de supravieţuire, nu le oferi educaţie, nu le oferi sănătate, nu le oferi siguranţă?
Nu-i suficient că aţi trimis atâţia copii ai ţării departe de locurile natale?
Credeţi că eu voi face copii ca să-i trimit pe moşia altora?
Oricât de frumos ar fi pe alte meleaguri, de ce să obligăm românii să plece pentru a ajuta la înfrumuseţarea altor locuri, când noi avem enorm de recuperat !?!
Când ieşi în faţa poporului, tu, preşedinte, pentru a-l îndemna să procreeze ,trebuie să-ţi faci ,înainte de toate,un proces de conştiinţă…asta dacă mai ai o conştiinţă!
Decât mulţi şi săraci,mai bine puţini şi bogaţi…dacă nu bogaţi, măcar veseli, vii!